Citologia diagnostică
-
Când pacientul suferă de tuse îndelungată cu eliminări de spută.
Cercetarea citologică a sputei – o metodă a citologiei exfoliative – este larg răspândită, în special în ţările puternic afectate de tuberculoză. Această metodă de diagnostică citologică permite de a studia spectrul celular şi bacteriile care nimeresc în mucusul bronhial de pe suprafaţa bronhiilor şi plămânilor, iar în cazuri de tuberculoză şi tumori ale plămânilor – chiar direct din focarul afecţiunii.
-
Când pacientul prezintă acuze la dureri în bazin, în partea de jos a abdomenului, urinarea îngreunată.
Cercetarea citologică a sedimentului din urină este o metodă valoroasă de diagnosticare a afecţiunilor sistemului urinar. Celulele care nimeresc în urină de pe tunicile mucoase ale vezicii urinare şi canalul urinar pe cale exfoliativă conţin informaţia care permite citologului de a stabili procesele inflamatorii sau oncologice ale sistemului urinar.
-
Când la pacient se determină acumularea lichidului în cavitatea pleurală (pleurita exudativă) sau în cavitatea abdominală.
Cercetarea citologică a exudatelor.
Mai multe procese patologice sunt însoţite de acumulări de lichid în anumite cavităţi ale corpului. Adese ori lichidul patologic se determină în cavitatea pleurală, abdominală şi a bazinului. În urma iritării, proceselor inflamatorii sau oncologice fasciile seroase ale acestor cavităţi îşi pierd celule sau complexe întregi de celule care nimeresc în lichidul acumulat. Materialul (aspiratul) se obţine prin metoda de puncţie, cu ajutorul acelor speciale. Biopsia de puncţie este indicată când cu ajutorul metodelor radiodiagnostice se determină o umbră patologică de etiologie necunoscută într-un organ sau ţesut oarecare. Puncţia prin aspiraţie cu ac subţire nemijlocit din focarul patologic, cu condiţia obţinerii materialului informativ implică o diagnosticare citologică eficientă a tumorilor benigne şi a proceselor granulomatoase cronice de diferite etiologii. Cu ajutorul biopsiei prin aspiraţie cu ac subţire pacientul se eliberează de lichidul excesiv. Această procedură poartă un caracter curativ, deoarece după ea pacientul se simte mai bine, iar în scopuri diagnostice tot lichidul obţinut (de la 1-2 ml până la câţiva litri) este trimis la cercetare citologică. În laborator minuţios se concentrează toate celulele din lichid, se fixează pe lamă de microscop, se colorează şi se examinează.
-
În cazul diagnosticării pacientului cu chist ovarian, chist de rinichi, ficat, plămâni, etc.
Cercetarea citologică a conţinutului chistului. Destul de dese sunt cazurile în care apare necesitatea de a se determina cu conţinutul şi etiologia diferitor chisturi şi cavităţi ale organelor. Mai des diagnostica citologică este utilă în cazul chisturilor ovariene, hepatice, renale şi ale plămânilor. Cauzele apariţiei chisturilor pot fi diferite: procesele oncologice maligne şi benigne, procesele inflamatorii, focarele bacteriene şi de exfoliative. Diferite chisturi necesită tactici curative speciale care se determină de etiologia lor. Cercetarea citologică a conţinutului chisturilor ne oferă date diagnostice valoroase.
-
Când apare nevoia de a diferenţia o tumoare malignă de cea benignă şi de a stabili cauza apariţiei tumorii maligne.
Diagnostica citologică se utilizează în oncologia clinică, deoarece cercetarea citologică în mai multe cazuri permite nu numai depistarea tumorii, dar şi determinarea dacă ea este malignă, cu stabilirea, totodată, a originii sale histologice. În ceea ce ţine de originea histologică, stabilirea ei este posibilă cu ajutorul unor metode morfologice suplimentare, cum sunt imunohistochimia (IHC), metoda moleculară-genetică.
evoluţiei afecţiunii şi corespunzător, de a alege o tactică optimă a tratamentului. Imunocitochimia permite de a majora sensibilitatea metodei de la 60% până la 93%, iar specificitatea – de la 95% până la 97%.
Ca şi o oricare altă metodă diagnostică, diagnostica citologică are limitele sale de posibilităţi. Sensibilitatea metodei citologice constituie 60-80%, iar specificitatea 70-95%. Cercetarea imunohistochimică este prezentată în cazuri dificile de diagnosticare şi permite de a stabili originea celulelor patologice (histogeneza), existenţa incluziunilor patologice în celule (proteinelor) care nu pot fi depistate în cazul cercetării citologice, de a evalua gradul de malignizare al schimbărilor patologice şi de a stabili prognoza
Ce de făcut dacă analiza citologică nu permite de a obţine rezultatul dorit?
În unele cazuri lichidul recoltat conţine prea puţine celule pentru a obţine informaţia diagnostică suficientă. În aceste cazuri se recomandă puncţia repetată. În anumite cazuri nu se reuşeşte obţinerea materialului de semnificaţie diagnostică. Atunci medicul ia decizia privind prelevarea unei coloane de ţesut (trepan-biopsiei) nemijlocit din formaţia patologică, pentru efectuarea analizei histologică. Concluzia histologică va fi obţinută doar peste câteva zile. De aceasta până la începutul procesării histologice se fac imprimările cloanelor pe lamă şi se transmit pentru cercetare citologică, rezultatul acesteia fiind stabilit în aceiaşi zi.
© CSD Clinic. All rights reserved.